Cunoașterea aprofundată și nu superficială ne ajută să înțelegem mai bine cum funționează anumite principii sau soluții, în cazul de față eficiența abordării tobelor.
Am ales să vorbesc despre acest subiect destul de controversat în lumea toboșarilor ( performeri și profesori ), deoarece odata clarificate anumite aspecte, putem ajunge la o concluzie obiectivă, potrivită fiecăruia, la deschiderea minții, la îmbățișarea progresului și tehnologiei și poate cel mai important, la a ne ajuta să evoluăm, împreună, ca o comunitate.
Cum este “corect” să cântăm la tobe?
Încrucișat (cross handed) sau deschis (open handed)?
NU există corect sau greșit. În următorul articol vom afla mai multe:
ISTORIE A OPEN HANDED DRUMMING-ULUI. CE ÎNSEAMNĂ OHD?
Open-handed drumming
Această tehnică a cântatului deschis sau a mâinii care predomină mai puțin, pe hi-hat, este încurajată a fi studiată de către autorul și toboșarul american Jim Chapin în cartea sa ‘Advanced Technique for the Modern Drummer’ publicată în anul 1948.
Pe măsura ce preocuparea pentru eliminarea obstacolelor din timpul unei performanțe a crescut, căutarea unor modalități cât mai eficiente în abordarea acestui instrument a dus la inovație, progres, evoluție și “la o postură naturală la tobe”, Dennis Chambers însuși făcând această afirmație.
Primul toboșar care a avut curajul de a-și asculta intuiția și de a folosi ceea ce a funcționat pentru el ( OHD ), este Billy Cobham (Miles Davis, Mahavishnu Orchestra, George Duke ș.a.), care a aprofundat această tehnică, a dezvoltat-o și prezentat-o la începutul anilor '60, venind ca o abordare neobișnuită și destul de șocantă pentru mulți toboșari.
Chris Lesso l-a denumit Dick Fosbury al toboșarilor.
 |
| https://www.billycobham.com |
I-au urmat acestei tehnici urmatorii tobosari: Gary Chester (studio drummer/author), Lenny White (Miles Davis, Return to Forever), Dennis Wilson (the Beach Boys), Joe English (Paul McCartney & Wings), Rayford Griffin (Jean-Luc Ponty), Scott Travis (Racer X, Judas Priest), Phil Gould (Level 42), Mike Bordin (Faith No More), Carter Beauford (Dave Matthews Band), Mike Mangini (Dream Theater), Bobby Jarzombek (Halford, Fates Warning).
Am ales top 5 avantaje ale acestei tehnici:
LIBERTATEA
Reprezintă modalitatea de a ne deplasa pe set așa cum ne dorim, fără ca mâinile să ne stea în cale, când cântam încrucișat (CROSS HANDED), suntem limitați de spațiul dintre membrele superioare, iar deplasarea în momentul fill-urilor reprezintă un efort mai mare.
ERGONOMIA
Este cheia în eliminarea mișcărilor ineficiente în deplasarea pe set, astfel performanța se îmbunătățește considerabil, iar corpul este mult mai relaxat, ceea ce duce la creșterea rezistenței și la fluiditatea groove-urilor ( you get better therefore you feel better ).
CREATIVITATEA LA ALT NIVEL
Albert Einstein a spus că “problemele nu pot fi rezolvate cu aceeași mentalitate cu care au fost create” și este adevărat. Cel de-al 3-lea avantaj constă în faptul că mintea noastră este într-o permanentă căutare în a găsi idei noi care să funcționeze pentru fiecare. Cu cât devenim mai creativi, cu atât cresc și modalitățile de exprimare, automat, îmbogățirea vocabularului muzical și bineinteles eliminarea obstacolelor care ne limitează exprimarea la acest instrument.
ECHILIBRUL MÂINILOR
Aceasta ne ajută să scăpăm de barieriele interpretative. Odată cu soluționarea acestui impediment, “the sky is the limit”.
EXPLORAREA INSTRUMENTULUI DINTR-O PERPECTIVĂ DIFERITĂ
După cum am menționat în punctele anterioare această tehnică ne oferă libertatea de a găsi răspunsuri noi, dintr-o cu totul altă abordare de până acum, de a deveni cât mai creativi și nelimitați în cântatul la tobe.
Dacă avantajele le-am prezentat vă întrebați care ar fi dezavantajele?
Nu sunt multe dar principalul ar fi timpul alocat pentru a putea asimila această tehnică ( este un proces ce necesită studiu pe termen lung, pe interval de timp pentru a putea dezvolta muscle memory-ul, nu intrăm în detalii, acesta fiind un topic pe care îl vom dezbate într-un viitor blog day , but not today ) și bineînțeles set-up-ul la anumite gig-uri ( când toboșarii folosesc același set de tobe, iar din lipsa timpului nu există posibilitatea reajustărilor necesare fiecăruia ).
Concluzia
Odată înlăturate problemele care ne limitează, prin cunoașterea a ceea ce facem și mai important, CUM facem, performanța noastră crește considerabil, șansele de accidentare se diminuează, oboseala dispare odată cu relaxarea mușchilor, iar abia atunci începem să ne bucurăm cu adevărat de ceea ce înseamnă cântatul la tobe.
Printre adepții acestei tehnici, menționez toboșarii care s-au dedicat în explorarea și dezvoltarea și/sau folosirea open handed drumming-ului: Simon Phillips, Mike Mangini, Dom Famularo, Claus Hessler și Gabor Dornyei.
Ce abordare folosești la tobe, Open Handed sau Cross Handed?
Lasă-ne un comment și nu uita să dai SUBSCRIBE pe acest blog pentru a putea citi viitoarele articole!
Susține comunitatea de toboșari Tooftaff!
Like pe Facebook - Click aici!
Follow pe Instagram - Click aici!
Have a great day! :)
Comments
Post a Comment