Importanța mișcării fizice în viața toboșarului



  Când vorbim despre efortul fizic depus în cântatul la tobe, ne dăm seama foarte repede că este unul considerabil: transpirăm, respirăm accelerat, după concert simțim aceeași oboseală ca după o activitate sportivă intensă.

Chiar dacă uneori uităm, la tobe cântăm folosind corpul nostru, mișcându-ne membrele, contractând musculatura și depunând efort fizic. Toate acestea se supun acelorași legi ca toate activitățile fizice. Forța musculară este aceeași și în sport și la tobe; la fel și viteza, deprinderile motrice (numite și automatisme).




De obicei nu ne gândim la drumming ca la o activitate fizică și uităm că atunci ar trebui să țină cont și de ce ne spune Educația Fizică. În primul rând trebuie să știm că Educația Fizică și Sportul sunt două lucruri în esență diferite.

Prima are ca scop starea optimă de sănătate și este adresată tuturor oamenilor, fără excepție, iar a doua înseamnă performanță cu toate celelalte ce o însoțesc (medalii, bani, sponsori…) și este adresată doar acelora talentați și care doresc să facă o carieră în asta.

Dar despre prima este vorba când vedem și auzim peste tot cum că “miscarea înseamnă sanatate” și de acele “30 de minute în fiecare zi”, iar un om sănătos implicit înseamnă toboșar sănătos, tot ceea ce este valabil omului, este valabil și toboșarului.

Am să vă prezint câteva idei de bază. care să ne facă să ne gândim mai mult la aceasta legătura dintre activitățile fizice și cântatul la tobe:

La baza teoriei educației fizice și sportului stă o știință numită Kinesiologie, adică știința mișcării.

Ea studiază, din toate punctele de vedere (fizic, biologic, biomecanic, biochimic, etc), activitățile fizice și toate mișcările omului (din toată viața lui), denumite generic motricitate.


Cântatul la un instrument muzical este o activitate fizică.

Deci poate fi studiată și din punct de vedere motric. Se supune acelorași legi fizice, biologice ș.a.m.d. ca oricare alta. Ca motricitate, tot ce este valabil în sport este valabil și în cântatul la instrument.

Cântatul la setul de tobe este un efort fizic cu un impact metabolic considerabil.

În Compediul Activităților Fizice efortul depus de toboșar este evaluat ca fiind mai mare decât la orice alt instrument ce se cântă șezând pe scaun și chiar mai mare decât al unui chitarist ce cântă din picioare într-o trupă Rock&Roll.

Educația fizică este adresată tuturor persoanelor.

Fiecare persoană are nevoi diferite, iar educația fizică se împarte în mai multe ramuri (școlară, militară etc). O astfel ramură, numită profesională, se ocupă cu sănătatea oamenilor în funcție de profesie și de factorii de risc.

                    (exemplu: un IT-ist are alte nevoi decât un muncitor)

Dar nu există încă o altfel de ramură pentru muzicieni, iar pentru toboșari nici atât.

Studiile știintifice care să cerceteze sănătatea muzicienilor în relație cu practicarea activităților fizice sunt foarte puține și recente (cu câteva excepții, majoritatea după 2011). Asta arată că interesul real pentru sănătatea muncii lor este abia la început. În mare parte studiile au fost realizate în Europa (Marea Britanie, Polonia, Danemarca) și SUA, iar subiecții au fost atât elevi și studenți din școlile și facultățile de muzică, cât și instrumentiști din orchestre profesioniste.

Astfel, muzicienii sunt predispuși la diverse afecțiuni profesionale, dar și că de regulă sunt sedentari, o combinație cel putin nefericită.

Pe scurt, pe lângă riscurile sedentarismului (Infarct, AVC - cauzele de deces nr 1 și 2 în lume, obezitate, condiția fizică sub media populației etc), muzicienii riscă în primul rând boli și afecțiuni profesionale la nivelul aparatului locomotor. Cercetătorii le numesc Playing-Related Musculoskeletal Disorders (PRMD), pe care le-am putea traduce Afecțiuni Osteo-Musculare Corelate cu Interpretarea Instrumentală și sunt urmate îndeaproape de cele auditive și psiho-emoționale.

Mai departe nu trebuie să uităm că a fi toboșar presupune și alte activități, mai tehnice să zicem așa, precum căratul instrumentului sau instalatul/dezinstalatul lui. Ori aceste activități sunt cel puțin la fel de importante din punct de vedere al sănătății, dar nu am găsit studii referitoare la ele.

Avem acelasi corp și pentru cântat și pentru sport și pentru toate celelalte din viața noastră, iar el nu face diferența între haltera cu care executăm exercițiul numit Deadlift (Îndreptarea cu bara) și între ridicarea de jos a husei pline cu stative de cinel pe care trebuie să o punem în mașină sau pe scenă;

Tehnica de ridicare trebuie să fie aceeași în ambele situații dacă vrem să nu ne accidentăm. Iar orice tehnică la tobe (Moeller, Rebound, etc.) este tot o acțiune motrică și supusă tot biomecanicii (poziție, grip, fulcrum, realizarea mișcării), exact ca la sport.

Paradoxal (poate), pe de o parte sunt renumiți acei profesori de tobe ce pun mult accent pe mișcarea corpului (Freddie Gruber, Dom Famularo, Dave Elitch), iar pe cealalta parte, datele arată că prea puțin ținem cont când vine vorba de a le urma exemplul.

Ca să dăm și o notă pozitivă, unele dintre aceste studii au arătat însă și că muzicienii care practică un sport (nu se spune exact ce) sunt mai puțin predispuși acestor riscuri și chiar dacă sunt deja afectați, practicarea sistematică a exercițiilor fizice adaptate profesiei pot îmbunătăți starea de sănătate și chiar tehnica instrumentală.

Iată câțiva toboșari celebri care au simțit nevoia de a îmbina profesia aceasta cu practicarea unui sport.

Fie că vorbim de ciclism (Gavin Harrison), stepdance (Dom Famularo, Steve Gadd), diverse exerciții de fitness special făcute pentru a avea o condiție bună la tobe (Dave Weckl), inclusiv arte marțiale (Buddy Rich, Tommy Igoe) și antrenamente de forță cu greutăți (Kenny Aronoff, Thomas Lang, Mike Terrana).                                                                            


Aceste aspecte ar trebui să ne dea de gândit! 


Prin urmare practicarea sistematică a exercițiilor fizice și perceperea cântatului la tobe ca o activitate fizică, nu doar ca un act artistic, ar putea să ne vina în ajutor în menținerea stării de sănătate în condiții optime (la modul general), evitarea accidentărilor sau chiar recuperarea în urma lor dacă este cazul și (de ce nu) chiar în îmbunătățirea tehnicii instrumentale.







Comments