Secretele toboșarilor - Tooftaff Survival Interview - Iulian Nicolau

 Am avut tot felul de încercări în pandemie să reformulez o introducere pentru aceasta serie de interviuri cu toboșari, ținând cont de modul în care s-a văzut și s-a simțit întreaga situație la nivel global. (știu, pare că a durat o veșnicie dar, iată-ne aici!)

       Ce am învățat noi, cei din comunitate, din această perioadă schimbătoare, neprevăzută, este că: ,,În mijlocul oricărei probleme, întotdeauna exista o oportunitate''. Această deviză o poți exploata în nenumărate situații și contexte. Trebuie să ai voință, imaginație și putere de adaptare în situații reale. 

     Comunitatea Tooftaff este prezentă în viața toboșarilor români, aducând nota optimistă, constructivă, dorința de a aduna oameni în spațiul real sau digital, de a fructifica idei, inovații în domeniul socio-cultural și muzical, din sfera românească și nu numai. 

Seria de interviuri Tooftaff Survival abia a început, așa că așteptăm mesajele tale cu propuneri.

Like, follow, share și subscribe! 

Facebook:  https://www.facebook.com/tooftaff

Instagram: https://www.instagram.com/tooftaffdrummers

TikTok:      https://www.tiktok.com/@tooftaffdrummers

Youtube:    https://www.youtube.com/user/tooftaff1

            Mai jos aveți un interviu excepțional și profund chiar în Ajun de Crăciun, care va inspira și va motiva mai departe, toboșarii din comunitate! 

Echipa Tooftaff vă urează tuturor, 

                                       Sărbători Fericite! 

Invitatul din această săptămână la 

Tooftaff Survival Interview, 

este 

Iulian Nicolau!

Sursa: https://www.facebook.com/iulian.nicolau.9

Parcurgând seria întrebărilor Ralucăi – direcţia către care acestea se apleacă fiind în strânsă legătură cu izolarea - m-am decis să schiţez câteva răspunsuri.

   Voi debuta prin a afirma că, urmând sfatul altor instrumentişti de la care am absorbit informaţii preţioase de-a lungul timpului, a alege cantitatea minimă de material (este vorba despre audiţie, cu toate că principiul se poate aplica şi în studiu) în compania căruia să petreci îndeajuns de mult timp până ce este asimilat reprezintă garanţia că vei păstra ceva în minte pe o perioadă mai lungă de timp, dar şi că ai înţeles - urmărind fiecare plan în parte, acordându-ţi timpul necesar  – de ce muzica respectivă este deosebită, ce particularităţi are. Astfel, albumul care m-a însoţit în această perioadă, poartă semnătura lui Wayne Shorter: Speak no Evil. Lăsând la o parte compoziţiile de care m-am îndrăgostit sau solo-urile lui Freddie Hubbard ori ale lui Herbie, ceea ce iese în evidenţă este acompaniametul puternic specific lui Elvin Jones ce presupune o sumedenie de „mărunţele” având ca subdiviziune trioletul de optime dar şi pe cel de pătrime. Cinelul său este recognoscibil graţie articulaţiei, accentului pus pe „ends”-uri, cât şi datorită variaţiilor de la clasicul spang-a-lang.  Sunt încă multe de adăugat, dar mă străduiesc să fiu succint. (Alte audiţii: Marcus Gilmore, Carl Allen, Alan Dawson, Mike Mitchell,  Chick Corea, Clifford Brown, Louis Armstrong, etc.)

https://www.facebook.com/iulian.nicolau.9

  Printre lucrurile pe care-mi propusesem să le duc la bun sfârşit se numără videoclipurile (adresate toboşarilor, tratând diverse problematici) postate pe youtube, facebook, instagram. Încercarea a fost aceea de a mă apropia de toboşari, de a-i motiva într-un peisaj lipsit de stimuli (cântări), de a le clarifica nedumeririle. O serie de warm-up-uri (acestea păşesc pe tărâmul grupărilor, urmărind, de asemenea, îmbunătăţirea tehincii; trei sunt rudimentele pe care aceste exerciţii sunt fundamentate: Simple, Duble, Paradiddle) au luat fiinţă. De asemenea am publicat un tutorial despre groove şi fill-in-uri, iar pentru cei interesați mă pot contacta pentru a accesa materialele pregătite.

                               Urmărește trailer-ul aici:

https://www.facebook.com/iulian.nicolau.9

  În privinţa lecturilor, menţionez că, datorită cursului intitulat „Muzica şi Artele Plastice” susţinut de Lena Conta Vieru la UNMB, m-am apropiat de „Istoria Artei”, scrisă de Gombrich. Este una din cărţile revelatoare în marginea trecutului, trecând în revistă toate perioadele, curentele pe care le-a întâlnit arta de-a lungul timpului (capodoperele comentate includ picturi, sculpturi, arhitectură, nu şi muzică – poate doar sporadic). Comentariile lui Simon Frith privitoare la Good Music vs Bad Music mi-au atras atenţia de asemenea. Din punct de vedere spiritual i-am avut ca mentori pe N. Steinhardt, Lao Tzi, Thich Nhat Hanh, Moise, Ilie Ecdicul. Jurnalele din care mă inspir - încă de dinainte să fim ţintuiţi în casă – îi au ca autori pe C. Noica („Jurnal filozofic”; „Jurnal de idei”), E. Cioran („Caiete”), Lev Tolstoi („Despre Dumnezeu şi om”), G. Liiceanu („Jurnalul de la Păltiniş”). Dat fiind faptul că mi-am propus să revin la valoroasele opere româneşti (în versuri), i-am regăsit pe M. Eminescu, T. Arghezi, G. Coşbuc, L. Dimov. Pe lângă toate acestea, curiozitatea - şi/sau vremurile acestea tulburi - m-a mânat înspre medicina naturistă, alimentaţie, cunoaşterea plantelor, a proprietăţilor lor: „Incursiune în Medicina Naturistă” (Speranţa Anton), „Tratamentul bolilor prin legume, fructe şi cereale” (Jean Valnet), „The 9 Steps To Keep The Doctor Away” (Buttar), „Antibiotice din plante” (S. H. Buhner), „Ghid complet de medicină chineză” (D. Reid).

  Artistul vremurilor noastre este încercat de îndoială, nelinişte; nu trebuie, însă, ca acesta să deznădăjduiască. Cu siguranţă cel mai de preţ dar este viaţa însăşi; din acest considerent, „cele cinci minute de dinaintea condamnării la moarte” care au însemnat o eternitate pentru Dostoievski - după cum reiese din Idiotul – trebuiesc preţuite, bine cumpănite, nicidecum risipite. Aşadar, deşi muzicianul de astăzi nu trebuie să renunţe a lupta (pe cât se poate) pentru arta sa, el se vede nevoit să-şi lărgească orizonturile. Din punctul meu de vedere, apropierea de natură, cultivarea pământului, armonia în familie, liniştea sufletească, recunoştinţa, „dezvoltarea autocontrolului”, „munca raţională”, „cunoaşterea posibilităţilor proprii”, „eliberarea de necesităţi materiale” (G. Enescu) întruchipează reorganizarea, metanoia omului modern. 

  Cei pe care noul nu i-a invertit – după cum s-ar exprima Noica – trebuie negreşit să rezolve „problemele”, fără a le înlocui, revenind la ceea „ce e de păstrat, de reluat, de regândit”. Să nu ne abolim trecutul, nimicindu-ne pe noi înşine, grăbindu-ne către închipuirea lui Cioran („sfârşitul Lumii va fi atunci când însăşi ideea de Dumnezeu va dispărea”). Încă din cele mai vechi timpuri, o reflecţie asupra trecutului a lăsat opere dintre cele mai valoroase; poate că greşeala omului de astăzi este de a arunca un văl peste trecut, de a-l închide în sertar pe Dumnezeu, glorificându-l pe Ford (vezi A. Huxley).

https://www.facebook.com/iulian.nicolau.9